Discuție - „Moromeții” de Marin Preda

Titlu: Moromeții
Autor: Marin Preda
Categorie: Literatură română
Sursă foto: aici
Seria este disponibilă aici.
Le mulțumesc celor de la Libris pentru exemplar! Hugs!

După cum am spus și în recenziile trecute, vreau să le dau o șansă lecturilor suplimentare din lista pe care mi-a dat-o profa de română pentru bac. Nu cred că are sens să încep să vorbesc despre cât de prost e structurată programa și cât de inutil e actualul sistem de învățământ (implicit existența examenului de bacalaureat). Poate voi face o postare separată despre strict Literatura pentru bac vs Literatura preferată de adolescenți sau ceva asemănător.

Dacă până acum nu am prea fost dezamăgită de ceea ce mă obligă statul românesc să citesc, de această dată nu am fost foarte mulțumită de „capodopera” lui Marin Preda. Acest lucru pot spune că m-a cam mirat, întrucât iubesc literatura clasică. Citind tot mai multe cărți, ajung să mă autocunosc din ce în ce mai bine. Cred că prin această lectură mi-am dat seama că până și eu am limite în ceea ce ține de preferințele mele literare. Concluzia? Vă rog, nu-mi dați să citesc despre cum să duc oile la stână dacă eu îmi doresc să manevrez tehnologia viitorului din domeniul neurochirurgiei.

Visele sunt vise, uneori visezi rău şi nu se întâmplă nimic, visul rău e gândul care n-ai scăpat de el, care ţi se cuibăreşte în suflet şi e numai al tău, venit din păcatele tale.

Nu îi contest talentul lui Marin Preda. Am citit Viața ca o pradă și mi-a plăcut incredibil de mult. Poate că romanele cu acțiune semi-complicată de pe vremea lui Papură Vodă (notă: asta e o expresie, nu domnea niciun Papură Vodă) nu sunt pentru mine. Dar credeți că îi pasă cuiva din minister sau profei de română de asta? Nu, bineînțeles că nu. 

Când omul uită de Dumnezeu, uită şi Dumnezeu de el şi îl lasă singur în faţa păcatelor.

Înțeleg că, pe vremea când avea loc acțiunea, credința în Dumnezeu era foarte... Bine, nu mă ascund după deget, oamenii erau fanatici. Atât personajele, cât și naratorul. Nu sunt eu nici cea mai păcătoasă, dar nici cea mai cuminte; nici cea mai credincioasă, dar nici nu neg până mor. Sunt undeva la mijloc - o adolescentă agnostică ce trăiește fiecare moment ca și cum ziua de mâine nu ar exista. Fanatismul religios e un element pe care l-am mai observat dese ori în cărțile vechi. Știu că, pe atunci, sătenii chiar aveau o strânsă legătură cu biserica. Poate că asta chiar face ca romanul să fie verosimil.

Şi sufletul? Un abur care trăieşte şi el şi se tot plimbă.

Marin Preda a reușit în cele două romane să pună în valoare mai multe teme: familia, viața socială, satul, locuitorii, țărănimea, drama, chiar și evoluția (în al doilea volum). De aceea, pot spune că este un roman complex, cu personaje care suferă transformări la nivel psihologic. Chiar dacă nu a fost chiar pe gustul meu, nu îmi permit să spun că Moromeții este o serie prost scrisă. Am vorbit cu profa de română despre acest lucru ș mi-a spus că, dacă aș citi-o în a doișpea, poate că aș aprecia-o altfel. Mă gândesc că fiecare carte trebuie citită atunci când îi e rândul în viața ta.

Am peste şaizeci de ani şi în mintea mea e că o să trăiesc o sută. De ce să nu trăiesc? Ce, nu e bine de trăit?

Dacă ești un împătimit al cărților clasice sau vrei să afli mai mult despre perioada interbelică și postbelică, acest roman este cu siguranță pentru tine. Mă rog, dacă ești elev de liceu și studiezi în România, este și pentru tine, vrei, nu vrei. Lectură plăcută și un an nou fericit vă doresc!