Recenzie - „Suge-o, Ramona!” de Andrei Ciobanu

Titlu: Suge-o, Ramona!
Autor: Andrei Ciobanu
Categorie: Literatură contemporană
Disponibilă la reducere pe libris.ro!
Mulțumesc pentru exemplar!


În viața mea nu voi mai asculta de părerea majorității când vine vorba de o carte. La naiba, când vine vorba de orice. Jur că îmi voi forma singură părerea față de orice, indiferent de ce spun cei din jurul meu. După ce am început să citesc primele pagini (inclusiv prefața, asta e una din singurele cărți la care am citit și prefața), mi-am dat seama cât de proastă sunt, să mor de nu. Bă, ascultați-mă. Suge-o, Ramona! este una din cele mai mișto cărți pe care le-am citit.
















Nu ştiu dacă ai urât vreodată atât de mult pe cineva, încât să simţi că nu poţi respira fără acea persoană. Paradoxal!

Cu toţii ne amintim de prima iubire adolescentină, care vine la pachet cu suferinţă, trădare, fluturi în stomac, scenarii fanteziste. La prima iubire lumea se prăbuşeşte şi renaşte la fiecare atingere, la fiecare dialog, în fiecare zi. Prins între pasiunea pentru Ramona şi dorinţa de a se răzbuna pentru indiferenţa ei, Andrei trăieşte câteva aventuri extrem de incitante şi se transformă din timidul îndrăgostit într-un Casanova modern. 

Suge-o, Ramona! este povestea unei deveniri, o confesiune onestă despre maturizare sexuală şi morală, despre trecerea de la adolescenţă la maturitate. Hilare sau triste, emoţionante sau cinice, aventurile lui Andrei sunt cele ale adolescentului obişnuit, care caută, încearcă, eşuează sau învinge, totul pentru a o impresiona pe fata visurilor sale.


Am intrat în cameră. Prezentul mă aștepta, trecutul nu exista și viitorul nu conta.


Efectiv, în carte, Andrei ne povestește toate relațiile lui (eșuate sau nu, nu vă spun), obsesiile, fixurile, flirturile, one night stand-urile etc. În principiu, cele mai spumoase experiențe din viața lui, după cum ar spune o profă super mișto pe care o ador și care a citit cartea. Cine e Ramona? Fata care i-a marcat existența, modul de gândire, acțiunile, totul. Fata care i-a influențat viața. Fata care devine o obsesie. Fata de la care nici nu mai știe ce vrea. Fata căreia nu îi poate rezista, la propriu. Practic, orice tânără ar vrea ca la un moment dat să fie ca ea, idolatrizată ani la rând de un băiat la care altele ar visa. Evident, fetele care ajung în locul Ramonei îl îndepărtează pe nefericitul Andrei, că doar ele își permit și cred că îl pun pe labe (și la propriu, și la figurat). Eh, dar nu ne gândim la momentul în care Andrei își bagă la un moment dat pula în tot și se resemnează (parțial).


Cartea asta e atât de personală încât... nu știu, parcă arată parcursul adolescentului în procesul de maturizare. Sunt unele părți în care m-am regăsit mai mult decât mă așteptam. Da, frateee, m-am regăsit în Suge-o, Ramona!. Atât de mult încât am folosit etichete roz pentru părțile personale și galbene pentru cele... potrivite pentru blog. Am ajuns să înțeleg că ceea ce simt acum pentru x nu este dragoste, că ceea ce vreau de la y e doar nevoie, că ceea ce s-a întâmpla cu z e doar un scenariu prost al unui film oribil. Într-un mod ciudat, cartea lui Andrei e a tuturor cititorilor, e viața oricărui adolescent.


Ea era deja praf de la iarbă, eu eram deja praf de la ea. 
(să nu ziceți că sunt rea, un citat însemnat cu roz)


Am găsit câteva asemănări cu Eu împotriva mea de Daniel Botea (recenzia aici). În ambele, autorii i se adresează direct cititorului, sunt presărate glume (atâta doar că lui Andrei i-au ieșit de mii de ori mai bine), iar dacă romanul lui Daniel Botea e considerat literatură, de ce nu ar fi și Suge-o, Ramona!? La cartea asta, am râs în hohote, m-am văzut oarecum pe mine, am înțeles cum gândesc alți oameni... Ce să mai, cartea asta nu pot spune chiar că m-a schimbat, dar mi-a arătat mult mai ulte decât o discuție obișnuită cu prietenii mei... sau, mă rog, cu x, y, z.

cam așa arată acum cartea mea

Am rămas cu o mare dorință: vreau să îl cunosc pe Andrei Ciobanu (heeei, nu vă gândiți altfel, pentru cei care ați citit cartea: nu, nu Iustina 2). În prefața cărții, specifică un lucru care pe mine m-a surprins în mod plăcut: că nu se consideră scriitor, el e comediant. Și are dreptate. Totul a început ca un fel de joc inocent pe Facebook, cu postări amuzante. Să vezi cum alți oameni vor să afle mai multe despre povestea ta e minunat și, continuând, a ajuns o carte. Având în vedere că prima dată a apărut pe net și apoi a adăugat câteva capitole, e evident să se simte o diferență. Se simte o anumită schimbare din momentul în care Andrei (din prezent) a hotărât să publice pentru că... a încercat să se joace de-a scriitorul. Lucru care i-a ieșit și nu prea. Andrei Ciobanu nu e scriitor, nu știe tehnici literare, nu face parte din universul ăsta, dar... Suge-o, Ramona! este, până la urmă, un rezultat impresionant. Din ce am citit, urmează volumul al doilea și... film - în vara lui 2017!


Așaz-o cum vrei tu, dezbrac-o când vrei tu, atinge-o unde simți tu,
 dar fute-o cum vrea ea. E cel mai simplu sfat pe care pot să ți-l dau 
Nu o trata ca pe o târfă, dar domin-o din toate punctele de vedere și
 fă din partida de sex o luptă pentru putere. 


Citiți cartea. Citiți cartea. Citiți cartea. Nu judecați o carte după titlu, nu judecați o carte sub nicio formă dacă nu ați citit-o. Andrei va fi, pentru 500 de pagini, prietenul vostru, sfătuitorul vostru, confidentul vostru. Și nu numai.

4/5 cărți la puterea a doua

Postări populare de pe acest blog

Romanul universal al iubirii - „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu

Povestea lor, povestea ta, povestea noastră - „Enigma Otiliei” de George Călinescu

Poezia - cea mai profundă formă de exprimare a iubirii - „Departe de mine. Departe de tine” de Flavius Simion (prerecenzie)