Recenzie - ,,Rockstar” de Cristina Nemerovschi

Titlu: Rockstar

Autor: Cristina Nemerovschi

Editură: Herg Benet

Disponibilă aici.

Imaginzați-vă că aveți un frate geamăn pe care îl iubiți chiar mai mult decât pe voi înșivă și într-o zi el moare. Știu, sună cam superficial spus așa. Probabil că oricât v-ați pune în locul lui Storm, nu v-ați putea imagina cu adevărat ce era în sufletul lui... Pierderea lui Fire, singura persoană ce-l făcea să se simtă viu, întreg.

Și totuși, pe când Fire era cu mine, eu așa fusesem. Arsesem încontinuu și nu simțiem că nu mai aveam ce să trăiesc, nu aveam deloc senzația că mă epuizez, ci, dimpotrivă, cu cât eram mai fericit, cu atât îmi doream mai mult să fiu viu și mă gândeam cu bucurie la viitor. Focul nu îți ardea carnea, dacă erai construit dintr-un anumit material, din ăla din care eram făcuți noi; mai degrabă, focul aducea foc. Te ținea în permanență aprins, viu. Poate că avem inimi infinite, până la urmă.

Storm are 21 de ani și este solistul unei trupe rock în plină ascensiune. E rebel, adorat de fani, charismatic, invidiat, dar o traumă din trecut îl face să nu se poată bucura pe deplin de viața care, privită din afară, pare perfectă. Când hotărăște, după un concert și un after party dezlănțuit, să plece în căutarea Lolei – The Punk Rock Goddess, idolul său –, speră ca ea să-l ajute să-și regăsească drumul. Dar călătoria alături de Lola se va transforma în ceva neașteptat, care îl face să înțeleagă tot mai multe despre muzică, fani, idoli, moarte, pierderi și mai ales despre lupta cu demonii tăi. Pentru că, la final, „tot ce contează e să rămâi în viață“.

După cum ați citit, Storm e solistul unei trupe rock. Din ea, fac parte Fire, fratele lui geamăn, Tixx, care nu îl suportă pe Storm, Bubu și Fraieru. Aceasta poartă numele Hurricane Inside. După moartea lui Fire, nimic nu a mai fost ca înainte. Storm nu mai trăia fiecare clipă cum o făcea înainte, nu mai vedea lumea la fel, nu mai era viu; e ca și cum odată cu Fire, e pierit o parte din Storm. Singurul lucru ce îl făcea să se simtă el însuși era scena. În timpul concertelor, simte cum vibrațiile muzicii îi curg prin vene. Face tot ce îi trece prin cap și nu ține cont de niciun scenariu; în acele momente, totul venea de la sine pentru că se simțea viu și era Storm cel adevărat. Un motiv al urii dintre el și Tixx era chiar acest lucru: improvizarea.

Muzica mea îi făcea de multe ori să înțeleagă că viața noastră este tot ce avem, că nu va mai fi nimic după ea, și că trebuie să luăm cât mai mult din tot ceea ce ne este oferit. Să trăim fiecare clipă în acord cu ceea ce suntem, să nu ne mințim pe noi, să nu purtăm măști, să nu trăim pentru alții. Să nu ne pese de cum suntem văzuți de cei din jur care nu contează pentru noi (...) dar cel puțin noi nu suntem întâmplători, așa cum sunt regulile impuse artificial de societate. Noi suntem întotdeauna așa cum vrem să fim.

Storm credea că cel mai important este să îți găsești drumul, să îți trăiești visurile și să fii tu însuți orice ai face pentru că altfel riști să nu îți trăiești viața, ci pe a altcuiva. Fericirea pură vine doar din a trăia fiecare clipă, a acționa după cum îți dictează inima și a face ceea ce simți tu că te împlinește din punct de vedere spiritual. Be true to yourself and remember to laugh each day, it’s all that really matters. Cred că principiile de viață ale membrilor formației m-au atins cel mai tare. Modul lor de gândire, diferit de cel al majorității, a declanșat acțiunea romanului.

Era firesc, spusese Fire, de multe ori. Pentru că drumul tău, dacă îl nimerești pe cel corect, nu presupune deloc efort. Dacă lupți, dacă te rătăcești, dacă drumul îți rănește tălpile, înseamnă cel mai probabil că nu e drumul tău, e al altcuiva. Trebuie să pleci de pe el și să-l cauți pe al tău, acolo unde totul va veni de la sine. Când îl vei găsi, vei ști. Te vei simți viu și vei ști. Întotdeauna.

După cum am spus, Storm nu s-a mai simțit viu de când a murit Fire, așa că acesta pornește în căutarea sinelui, unde altundeva decât lângă idolul lui care încă din adolescență i-a deschis ochii, nu calea; Storm își cunoștea drumul de când era copil. Îi plăcea să inspire oamenii, să fie în centrul atenției, rutina îl obosea. Aceste trăiri s-au amplificat și l-au făcut ce e astăzi. Revenind la idol. Lola era pentru el o zeiță. Tocmai pentru că o venera atât de mult, întâlnirea cu ea a devenit un țel pentru el. Fiind ca de obicei spontan, după o noapte în care s-a gândit intens la ea, și-a rezervat bilet de avion.

-Most of the things we fear our entire lives are really not important at all, spusese Lola.
Avea dreptate, dar, în același timp, eu știam că demonii uneori nu doar sunt în noi, ci sunt una cu noi, și nu pot fi exorcizați fără a rupe din noi, odată cu alungarea lor. Demonii care ne chinuie suntem noi și, dacă alegem să-i gonim, vom pierde pentru totdeauna și ceva ce suntem sau am fost, ceva important, ceva esențial.

După cum mă așteptam, Cristina Nemerovschi a trecut de așteptările mele. Am auzit doar lucruri foarte bune despre Rockstar și după ce i-am trimis un mesaj lung când simțeam că explodez de nervi din cauza haosului cu bacul, mi-a spus că îmi trimite un exemplar. În acel moment, am murit de fericire și am înviat când mi-a venit coletul. 

Este o carte despre (re)descoperirea de sine, trăirea fiecărui moment și găsirea drumului - toate formând fericirea pură. Se spune că, după ce citești o carte care te-a marcat și schimbat, nu mai știi ce să faci cu viața ta. Ei bine, eu acum știu.

Cred în mine și numai în mine, fiul înstrăinat de turmă
Creatorul cerului și al pământului, văzutelor și nevăzutelor, căci toate există în mintea mea
Și când ea nu va mai fi, nici ele nu vor mai fi.
Și cred în fratele meu
Unul născut odată cu mine
Întuneric din întuneric
Sânge pe piatră și sârmă rupând din suflet.
Noi cei adevărați, veniți pe lume pentru a fi liberi
Am venit cu slava, fără a judeca
Nici viii, nici morții
Fără a pedepsi
Căci fiecare se pedepsește singur și pedeapsa lui e cea mai grea.
Nu ne-am răstignit
Doar am rupt din noi și v-am dat vouă
Și voi ați primit cu bucurie și dragoste.
Nu ne-am înălțat la cer decât din când în când
Atunci când am fumat, am băut sau am fost fericiți.
Nu știm dacă împărăția noastră va avea sau nu sfârșit
Dar nici nu ne pasă
Pentru că tot ce contează e acum.
Nu vrem să ni se ierte păcatele
Ci să ni se înmulțească
În viața veacului ce va să vie.
Be true to yourself and remember to laugh each day
It's all that really matters. 

CALIFICATIV:

5/5 cărți la puterea a doua

Weekend frumos,