Amalia Danciu

După ce am citit această carte, am realizat că Mary Jo Putney este o romantică incurabilă. Prin talentul ei incredibil, a reușit să contopească în această capodoperă suspans, pasiune și bineînțeles incomparabilele pasaje pline de romantism. Toate o au în prim plan pe baroneasa Antonia Thornton. Alături de cea mai bună prietenă a ei, Judith Winslow, se aventurează pe valurile tumultoase ale logodnei... mai mult mai puțin dorite. Acest lucru generează toate încurcăturile amoroase și răsturnările de situație. Totuși, inima Antoniei are aceeași speranță: să-și întâlnească iubirea adevărată. Pasiunile interzise stârnesc în principal acțiunea romanului. Ca cititor, ajungi la un moment dat să crezi că lucrurile nu se vor desluși niciodată, că greșelile nu se pot remedia și că povestea nu se va încheia. Într-un anumit punct, simți că te învârți într-un cerc; poate că acesta este și scopul – ca personajele să fie într-un cerc vicios, iar cititorii să le simtă emoțiile. Cred că ce si

V-ați întrebat vreodată ce reprezintă cu adevărat o poveste? De ce la toate este clișeul rău vs. bine? Ei bine, dacă nu voi, atunci vă asigur că Ramona Ciobanu sigur a făcut-o. Chiar dacă este o autoare debutantă, a dovedit prin această prim-carte că are imaginația necesară continuității acestei pasiuni. Având 16 ani, a fost o provocare pentru mine că citesc povești, să reintru în lumea copilăriei. Bineînțeles că eu am crescut cu Frații Grimm și Hans Christian Andersen. Automat, i-am comparat pe ei cu Ramona Ciobanu. Cel mai important aspect este că ea nu a folosit clișeul de care am vorbit. În creațiile ei, fiecare personaj e un erou. Răufăcătorii nu existau, astfel copiii pot lua drept exemple orice caracter. Fiecare dintre acestea avea câte o trăsătură dominantă, deci totul este ca o lecție pentru copilași despre viața de zi cu zi. Un alt aspect foarte important este morala fiecărei povești și elementele pe care le promovează. Consider că toți oamenii trebuie să fie to

            De mult timp n-am mai fost intimidată şi emoționată de o carte, iar romanul lui Andrei Cioată m-a surprins mai mult decât m-aș fi așteptat. E una dintre acele cărți care te citește mai bine decât te poți tu citi pe tine.           Am simțit cum eram explorată emoțional şi mental, dar mai presus de toate Andrei, personajul principal, a fost cel care m-a încântat cel mai mult. Povestea lui, care este plină de evenimente şi întorsături de situație, dar şi lumea lui interioară, m-au făcut să văd lumea prin ochii acestui personaj şi în afara cărții. Iar asta se întâmplă destul de rar, numai dacă chiar respectivul personaj e pe aceeași lungime de undă ca şi mine şi atunci stabilesc o conexiune cu acesta.            Un roman în care este expusă povestea unei explorări a lumii, devenind o aventură. Unde Andrei şi mama lui luptă pentru o viață mai bună, iar întorsăturile de situații, îl maturizează pe băiat şi începe să descopere lumea, învățând din greșelile lu

Această carte am primit-o de la oamenii drăguţi din echipa ,,BOOKiseală”… şi sunt sigură că nu a fost întâmplător. Ar fi prostesc să încep prin a analiza structura cărţii pentru că, la final, trebuie să-ţi analizezi ţie propria viaţă și   modul în care vezi lumea. Toate aceste schimbări majore sunt provocate de un băieţel de doar zece ani, Oscar, diagnosticat cu leucemie. Chiar dacă nimeni nu are curajul să i-o pună, el ştie că va muri şi singura persoană care îi mai oferă speranţă este Tanti Roz, o femeie care are grijă de rănile sufleteşti ale băiatului. Astfel, îl îndeamnă spre credinţă, cartea fiind împărţită în câteva scrisori adresate lui… Doamne-Doamne, aşa cum îi spunea Oscar lui Dumnezeu. Tot Tanti Roz îi propune un joc: să-şi imagineze că îmbătrâneşte în fiecare zi cu câte zece ani. Cu timpul, ajunge să înţeleagă ce înseamnă viaţa cu adevărat, parcurgând toate etapele acesteia: tinereţea, maturitatea, bătrâneţea şi… moartea. Chiar dacă creştere este (sau a

,,Cititul cărţilor bune este ca o conversaţie cu cele mai strălucite minţi ale secolelor trecute.” – Descartes Dintotdeauna am adorat să zbor pe aripile cărţilor, să mă îndrăgostesc de fiecare personaj fascinant cu care pot spune că am comunicat . Sunt momente în care pur şi simplu stau şi mă holbez la cărţile mele, uimită de câte vieţi se află pe rafturi. Multe persoane au spus că mă ascund în spatele cărţilor, dar habar nu au despre ce vorbesc. Unul dintre motivele pentru care practic acest sport , care sper să devină noul sport naţional , este tocmai pentru că vreau să trăiesc mai multe vieţi, să călătoresc în locuri fascinante. Eu consider că cititul este cea mai ieftină şi rapidă agenţie de turism: te poate duce în locuri impresionante într-o singură secundă.               Astfel, dacă iubeşti lumea – scrie despre ea; dacă o urăşti – scrie una nouă. De aceea toţi citim pentru a ne regăsi eul interior. Câteodată avem nevoie de puţină fantezie pentru a suporta realitat